Tencuirea este o operatie de acoperire a suprafetelor elementelor de
constructie ( din caramida , beton , lemn, piatra, etc.) cu un mortar
care , dupa un anumit timp, se intareste si formeaza un strat rezistent.
Tencuielile au rolul sa protejeze zidurile , tavanele si alte
elemente de constructie de actiunea umiditatii , gerului, caldurii
soarelui si altor agenti nocivi , care pot produce deteriorarea
materialelor din care sunt executate. De asemenea , tencuielile
contribuie la marirea izolarii termice a locuintei si cuielile
contrubuie la marirea izolarii termice a locuintei si acopera toate
neregularitatile , creand suprafetele netede ce usureaza intretinerea
locuintei si contrubuie la aspectul estetic al acesteia.
Toate tencuielile se aplica in cel putin doua straturi : un strat de
baza( grundul) cu grosimea de 8-15 mm si un strat vizibil de 5-30 mm ,
care se poate finisa cu un strat subtire de pasta de var si adaos de
ipsos , denumit glet de var , ori un strat subtire de pasta de ipsos fin
netezit , denumit glet de ipsos , ori prin tratare in scopuri
decorative..
Cu timpul, pe suprafetele tencuite ale
peretilor locuintei pot aparea diferite defecte ca , de exemplu ,
crapaturi , coscoveli , impuscaturi , pete , etc., care se inlatura de
obicei inaintea lucrarilor de zugravire.
Cauzele care produc aceste defecte sunt diferite.
Coscovirea si caderea tencuielii se datoresc nerespectarii
conditiilor pe care trebuia sa le indeplineasca suprafata ce urma sa fie
tencuita, care nu asigura o buna aderenta intre aceasta si mortarul
aplicat. Slaba aderenta se explica prin faptul ca suprafata tencuita a
fost prea neteda sau nu a fost bine curatita de praf , noroi, pete
grasime, etc., inainte de aplicarea mortarului. Coscovirea
tencuielilor poate fi provocata si de intretinerea necorespunzatoare a
cladirii : nerepararea la timp a burlanelor , jgheaburilor , instalatiei
de apa , a tersaelor etc. , care duc la umezirea tencuielii si apoi la
desprinderea de pe zidarie.
Crapaturile apar de obicei pe
linia de despartire a doua materiale diferite pe care s-a aplicat
tencuiala, in spacial intre zidarie si lemn sau metal , daca la
executare nu s-au acoperit rosturile cu plasa de rabit. De asemenea
crapaturile apar din cauza tasarii fundatiilor sau a grinzilor pe care
se sprijina zidaria , precum si ca urmare a folosirii unui mortar cu
compozitia necorespunzatoare.
Impuscaturile tencuielii sunt
provocate de calitate varului stins la prepararea mortarului sau de
existenta unor bulgari de argila in nisipul din mortar. partile de var
ramas nestins si bulgarii de argile absorb umiditatea din mortar, din
zidarie sau din atmosfera si isi maresc volumul , producand umflarea
tencuielii, pana se sparge. Bucatile de tencuiala cad si in locurile
respective apar gauri conice de pana la 3-4 cm diametru.
Petele de tencuiala pot fi de diferite culori, in functie de cauza care
le-a produs. Petele roscate se datoresc prezentei la mica adansime a
unor conducte metalice , a tuburilor metalice ale instalatiei electrice ,
a barelor de otel-beton etc., care au ruginit datorita umezelii. Petele
negre sunt urmare a existentei sub tencuiala a unor materii bituminoase
care nu au fost complet indepartate la pregatirea suprafetelor pentru
tencuire , ori a aplicarii tencuielii direct pe tubul de scurgere din
fonta , acoperit de obicei cu catran. petele maro de pe tencuiala
cosurilor din camere sunt produse de defectiunile sobei sau ale cosului ,
datorita carora combustibilul arde incomplet producand un lichid negru
ce patrunde prin zidaria cosului. Constatarea cauzei acestor pete se
face prin usita de curatire din incapere sau din pod , interiorul
cosului fiind umezit de un astfel de lichid. Petele albe se datoresc
aplicarii tencuielii pe zidaria umeda. Apa din zidarie, care contine
diferite saruri aduse din masa zidariei, ajunge la suprafata tencuielii
si produce patarea acesteia. Asfel de pete , dupa uscarea zidariei si o
noua zugravire, nu mai apar.
Repararea tencuielilor trebuie
sa se inceapa numai dupa identificarea si inlaturarea cauzelor care au
provocat deteriorarea lor. In caz contrar, dupa un timp, defectele apar
din nou.
Repararea tencuielii se face in portiunile cu defecte,
precum si in toate portiunile in care aceasta este desprinsa de pe
stratul suport, ceea ce se poate usor stabili dupa sunetul spart obtinut
prin lovirea tencuielii cu un ciocan de lemn sau de cauciuc dur.
Pentru executarea reparatiei se inlatura cu spaclu tencuiala
desprinsa de pe stratul suport (burdusita) , iar suprafata descoperita
se curata bine de resturile de mortar si praf cu ajutorul unei perii.
Locurile respective se curata si dicolo de limitele suprafetei cu defect
, cu circa 5 cm. Apoi locurile curatite se uda cu apa si se aplica un
strat de mortar proaspat. Mortarul se aplica in straturi , asa cum se
executa o tencuiala noua , respectiv fiecare strat se aplica numai dupa
uscarea stratului precedent.
Mortarul se prepara din sisip
si apa de var in care se adauga putin ciment. In general este
recomandabil sa se foloseasca la mortarul pentru reparatii acelasi liant
ca si la mortarul vechi. Se atrage atentia ca unii " mesteri" au
intentia de a astupa crepaturile si alte defecte mici cu mortar de ipsos
, dar acest procedeu este contraindicat deoarece mortarul din ipsos isi
mareste volumul cand se zugraveste si suprafetele reparate vor iesi ,
in mod inestetic, in relief.
Dca in tencuiala veche exista
fisuri, iar dupa examinarea prin ciocanire se constata ca tencuiala nu
este desprinsa de pe stratul suport, repararea se poate limita la
largirea fisurilor cu varful spaclului si curatirea lor de praf cu o
perie , dupa care se uda cu apa si se astupa cu mortar